CategorieOmidei

Când vine vorba de lecturi, încerc să păstrez un echilibru între ficțiune și non-ficțiune. Am nevoie de perioade în care să pot să zburd și prin alte lumi, dar în același timp, e important pentru mine să revin și cu picioarele pe pământ.  Cărțile de non-ficțiune citite anul acesta mi-au demonstrat și mai mult că lumea în care trăim e măreață și fascinantă. Că natura are “o minte”...

Pe pagina de Facebook Omidé a devenit deja o tradiție ca la fiecare început de lună să descoperim ce cărți ne-au plăcut în luna precedentă. Celor care urmăriți pagina vă e deja cunoscut formatul de postare de mai jos 🙂 M-am gândit că ar fi o idee bună să le adun pe toate la un loc și să avem o listă cu toate cărțile îndrăgite de voi în 2020. Cred că poate fi o sursă bună de inspirație pentru cei...

“Care e sensul vieții?”, îl întreabă Lulu Miller pe tatăl său (biochimist de profesie), pe vremea când aceasta avea în jur de 7 ani. “Niciunul”, i-a răspuns el, după care a urmat o descriere despre felul în care haosul stăpânește lumea.  Aceasta e una dintre primele informații pe care le aflăm din carte și aș spune că e esențială pentru înțelegerea parcursului pe care îl...

“O educație emoțională” este una din cărțile care mi-au plăcut cel mai mult în 2020. Sunt și subiectivă (un pic), pentru că eu rezonez oricum cu multe dintre ideile lui Alain de Botton și îmi place felul său de a scrie. Dar cartea asta e de departe preferata mea, din tot ce am citit de la el până acum.  Cred că e o lectură foarte utilă, chiar musai de citit, îndrăznesc să spun...

Aș fi vrut să încep articolul acesta spunându-vă că asta e cartea care m-a scăpat de teama de gândaci. Citiți-o și nu vă veți mai teme nici voi! Din păcate, nu pot să vă spun asta pentru că de când am terminat de citit cartea și până acum, nu am mai avut niciun vizitator cu multe picioare prin baie. 😀 Ce pot să vă spun, însă, e că această carte oferă răspunsuri unor întrebări pe care, poate...

Atât de frumos scrie Veronica D. Niculescu, încât lăsarea cărții din mână e aproape o misiune imposibilă! În sensul acesta, ora în plus de care ne-am bucurat în weekendul ce tocmai a trecut a venit ca un aliat pentru lectură. 🙂 Editura Polirom, nr. de pagini: 336 “Toți copiii librăresei” prezintă situația României anului 1983 – cu lipsurile specifice perioadei, cu libertățile...

“Intermitențele morții” e cartea prin care l-am descoperit pe José Saramago. Este, totodată, cartea care m-a determinat așa, pe la vreo 12 noaptea, după ce am terminat-o, să mai cumpăr încă 5 titluri de-ale lui Saramago. Spun asta nu pentru a mă lăuda cu achizițiile, ci pentru a sublinia cât de mult mi-a plăcut! 🙂 Editura Polirom, nr. de pagini: 240 Pe scurt, despre ideea cărții...

Despre “Cartea Reghinei” parcă mi-e și greu să spun că mi-a plăcut. Zic asta pentru că e atât de tristă și apăsătoare, încât am impresia că e ca și cum aș spune: îmi place să văd pe cineva suferind constant. E adevărat, am citit și alte povești triste, dar parcă aveau totuși mai multe raze de soare decât am putut eu să descopăr în povestea Reghinei. Așteptam cu fiecare capitol să se...

Cred că “Vânătorii de zmeie” e o carte care nu mai are nevoie de prezentare. Am văzut-o deseori recomandată pe grupurile de cărți, am auzit multe persoane vorbind despre ea, mi-a ieșit în cale de multe ori și în librării, așa că sunt convinsă că șansele să o fi citit sau să fi auzit de ea sunt mari. Am ținut totuși să îi dedic un articol pe Omide, pentru că mi-a plăcut tare mult. Dacă...

După ce am aflat mai multe despre viața secretă a copacilor (impresiile mele despre carte aici), am zis că e cazul să învăț câte ceva și din înțelepciunea lupilor. Iubitorii de natură și de animale vor îndrăgi cu siguranță această carte. E o lectură foarte plăcută, ușoară și într-adevăr plină de înțelepciune. Citind-o am descoperit ce animale fascinante sunt lupii, cât de mult se aseamănă cu...