Mă bucur tare mult să scriu despre “Prof de română. O altfel de antologie de texte”. În primul rând pentru că mi se pare un super proiect, care merită toate încurajările. În al doilea rând pentru că prin intermediul ei am descoperit o editură de care nu știam: Casa de pariuri literare.
Nu cred că mai e nevoie să spun că e o carte foarte potrivită pentru toți cei care predau limba și literatura română, nu-i așa? 🙂 Dacă ai în grupul tău de prieteni profesori de limba română, le poți dărui cartea fără să mai stai pe gânduri.
Aș recomanda-o, de asemenea, tuturor celor care lucrează în domeniul învățământului.
Persoanelor care iubeau orele de limba română și pe doamnele profesoare/domnii profesori care predau această materie.
E o carte potrivită pentru toți cei care s-au întrebat, măcar o dată, cum se vede viața din spatele catedrei.
Nu în ultimul rând, e o lectură perfectă pentru toți cei care iubesc cărțile și poveștile de viață.
“Prof de română. O altfel de antologie de texte” cuprinde mărturii, frânturi de povești, destăinuiri și încurajări din partea mai multor profesori de limba română. Oameni din diferite orașe, cu experiențe de viață diferite, pe care îi leagă iubirea pentru elevi și pentru această nobilă profesie.
Vei descoperi care sunt provocările vieții de profesor de limba română, ce anume le dă tăria de a continua în ciuda obstacolelor și sistemului rigid. Cum reușesc să țină pasul cu generațiile de elevi aflate într-o continuă schimbare, cum încearcă să le insufle iubirea pentru citit.
Nu sunt un profesor model. Nu păstrez acea distanță recomandabilă între mine și elevi. Nu-mi pot înfrâna entuziasmul, la fel cum nu-mi pot afișa masca socială cu zâmbetul imperturbabil atunci când sunt rănită, confuză sau frustrată. Nu sunt un maestru al disimulării, nici un regizor calm și echilibrat al unor lecții perfecte. Atuurile mele sunt altele și nu se pliază pe modelul dascălului ideal din imaginarul românesc. Sunt, înainte de toate, un bun cititor, un close reader. Al doilea as din mânecă: pot să-i motivez pe alții să citească. Cred că e o calitate, în ultima vreme nu mai sunt sigură de nimic.
– Adela Dinu –
Sigur că toate cursurile pe care le-am urmat la DPPD au fost minunate în teorie, dar total rupte de realitate și fără aplicabilitate practică. […] Pe mine nu m-a învățat nimeni cum să reacționez când leșină de foame un copil lângă mine, nici cum să-i caut de păduchi în cap, nici cum să-i ajut atunci când sunt lăsați total singuri și de capul lor fiindcă părinții sunt plecați la muncă în străinătate. Și nu, nu pot să-i cer unui copil de 11-12 ani să dea bani pentru a cumpăra nu știu ce fel de culegeri când el lucrează cu ziua în sat și descarcă remorca de câteva tone de porumb, ca să facă un ban pentru mâncare în casă. Da, prezentările PPT sau proiectele de căutare a informațiilor online dezvoltă gândirea copilului, dar sunt și câțiva care nu au, în prezent, curent, apă sau căldură în casele unde locuiesc. Sunt și copii care vin la școală pentru că e cald și pentru că primesc pachețelul de biscuiți și cutia cu lapte. Atât le-aș spune acestor mari specialiști: elevii nu sunt doar elevii din marile colegii din oraș.
– Ana Pușcașu –
Cred că școala românească trebuie să învețe lecția empatiei și mai cred că doar educația pe bune este soluția.
– Monica Halaszi –
Dacă mi-aș rescrie CV-ul, ar trebui să îl pun pe două pagini. Pe prima aș pune toate detaliile care sunt cele mai grele la cântarul profesional, dar care își pierd relevanța în fața elevilor. […] Pe pagina a doua aș adăuga chițibușuri care ar stârni imaginația și amuzamentul elevilor. Îmi place să mă joc, să călătoresc. Ascult viniluri cu muzică clasică sau jazz. Îmi cheltuiesc cea mai mare parte a salariului pe cărți și bilete la teatru. Cred că fiecare cafea este o șansă. Iubesc enorm oamenii! Colecționez zaruri și semne de carte. Am un câine despre care sper odată să scriu o carte.
– Mariana Jitari –
Acceptă că și tu ai de învățat de la elevi; și-ncă multe, ai să fii mirat; acceptă să știi care sunt domeniile lor de interes; te vor respecta dacă le citești cărțile, dacă le vezi filmele, le asculți muzica, dacă înțelegi “codul” generației; asta te va ajuta și pe tine să rămâi tânăr; dacă nu poți, nu e chiar în regulă; ce nu trebuie să faci este să repeți la nesfârșit că era mai bine pe vremea mea; întâi că nu vor crede și pe urmă e ca și cum îți semnezi cu mâna ta inadecvarea la timpul în care trăiești.
– Ohara Donovetsky –
Aspecte pozitive și negative. Pasiune și dăruire. Muncă asiduă. Elan înfrânat și dezamăgiri. Speranță și încredere în tineri.
O antologie foarte complexă, de care pur și simplu nu te poți sătura. Vestea bună e că acesta e primul volum dintr-un total de 5 (momentan). Volumele 4 și 5 urmează să apară în toamnă.
Cum spuneam și mai sus, proiectul mi se pare demn de încurajat și tare m-aș bucura ca această colecție să fie cumpărată de cât mai multe persoane. În felul ăsta, vocile acestor minunați dascăli se pot face auzite. E un proiect care poate aduce schimbări în bine, oricât de mici ar fi ele.
Cei de la Casa de Pariuri Literare sunt foarte drăguți și la fiecare carte comandată, dublează numărul de cărți expediate – la comanda mea de 2 exemplare din Prof de română, am primit alte două cărți (diferite) cadou.
Comunicarea cu ei a decurs super bine și chiar mă bucur că i-am descoperit! 🙂 Puteți afla mai multe despre Casa de pariuri literare pe site-ul lor, pe pagina de Facebook, sau pe canalul lor de Youtube.
