Se spune că torsul pisicilor are efect terapeutic. Exact așa mi s-a părut a fi cartea lui David Michie – îmbucurătoare, relaxantă și drăgălașă, ca torsul unei pisici 🙂 Pe parcursul lecturii, colțurile buzelor sunt direcționate în sus, garantat! Nu ai cum să rămâi prea serios sau încruntat când citești cartea asta.
Personajul principal este, conform așteptărilor, o pisică. Surpriza este dată, însă, de faptul că tot ea este și vocea naratoare a cărții. Tot ceea ce se petrece este descris și relatat din perspectiva pisicii lui Dalai Lama. Și, credeți-mă pe cuvânt, umorul și ironia acestei micuțe feline sunt deopotrivă delicioase și drăgălașe!
De ce Sfinția Sa nu ar avea o pisică? Oricine cu o putere de observație fină ar recunoaște prezența felină în viața Sfinției Sale după firele răzlețe de blană și de mustață pe care le consider o datorie de a le lăsa pe hainele sale.
O întâmplare fericită a făcut ca această pisicuță să fie salvată de pe străzi tocmai de către Sfinția Sa, Dalai Lama. Își trăiește viața în complexul templului Jokhang, alături de el și un grup de călugări budiști. Asistă la toate întâlnirile importante ale Sfinției Sale și la majoritatea discuțiilor pe care Dalai Lama le poartă cu invitații săi și cu călugării din templu. Este expusă, astfel, la multe relatări despre filosofia budistă, pe care le interpretează ulterior prin propriile sale aventuri pisicești. Petrecându-și viața atât în templu, cât și în afara sa, pisica ajunge să vadă diferențele dintre oamenii spirituali care o înconjoară zilnic, și restul oamenilor, cei din afara templului.
Mișcându-mă între Jokhang și Café Franc din ce în ce mai des, am început să văd că acolo sus pe colină, fericirea era căutată prin cultivarea calităților interioare, incluzând mindfulness, dar și lucruri precum generozitatea, calm și suflet bun. La poalele colinei, fericirea era căutată în lucruri din exterior – mâncarea de restaurant, vacanțe stimulative și tehnologie de ultimă oră. Și totuși, nu părea să fie niciun motiv pentru care oamenii să nu le aibă pe amândouă; noi pisicile știam că a te bucura pe deplin de mâncarea delicioasă este una dintre cele mai mari fericiri posibile!
Fin observator, pisica noastră mai face o observație care mi-a plăcut mult, legată de conceptul de mindfulness. Privindu-i pe turiștii pe care îi vedea zilnic la cafeneaua Café Franc, pisicimea sa observă următoarele:
După primele îmbucături, majoritatea clienților de la Café Franc abia mai observau mâncarea sau cafeaua. În ciuda tuturor pregătirilor elaborate, pentru care plăteau un preț mare, ignorau virtual mâncarea, implicându-se mai mult fie în conversații, fie în scrierea de mesaje către prieteni și rude, fie în lectura unui ziar străin. Mi se părea năucitor. Era ca și cum acești oameni nu știau să mănânce. Mulți dintre acești turiști stăteau la hoteluri care asigurau mașinării de făcut ceai sau cafea chiar în camerele acestora. Dacă doreau să bea o ceașcă de cafea fără să o și experimenteze, de ce nu o făceau gratis, la hotel? De ce să plătească $3 pentru a NU bea o ceașcă de cafea la Café Franc?
Vei spune, poate, că simțul critic e cam prea de tot pentru o pisică. Se poate să fie așa, însă ideea care mi-a atras cel mai mult atenția aici e cea cu privire la banii pe care îi plătim pentru a NU face ceva 🙂 deși intenția noastră este alta. Gândindu-mă retrospectiv, mi s-a întâmplat de multe ori să plătesc pentru ceva anume și să nu fiu, de fapt, 100% acolo, bucurându-mă de experiență cu adevărat. Nu vreau să mă înțelegi greșit, nu spun că trebuie să fim prezenți DOAR in momentele în care am plătit pentru ceva. Departe de mine gândul acesta. A fi 100% prezenți și fideli clipei e probabil unul dintre cele mai frumoase daruri pe care ni le putem oferi. Însă, în contextul cu cafeneaua și turiștii, prima conexiune pe care neuronul meu silitor a făcut-o a fost cu propria mea postură de om călător în locuri străine.
Dar să ne întoarcem la pisică. După cum spuneam, fiind expusă la o multitudine de principii budiste, ea învață pe propria-i blaniță că o idee nu este neapărat ușor de urmat, oricât de simplă ar părea în esență. Probabil că același lucru ni se întâmplă și nouă, dacă stai bine să te gândești… uneori, cel mai greu de aplicat par să fie tocmai ideile simple și logice. Asta și pentru că ne-am obișnuit, cred eu, să complicăm lucrurile simple și să fim atrași mai degrabă de “încâlcituri” decât de simplitate. Am ajuns să etichetam deseori simplitatea ca fiind banală și prea puțin interesantă. E lipsită de dramă, de exagerări, de extreme, de notorietate. Cine își dorește așa ceva?! 🙂 (ironia pisicii e contagioasă, după cum se observă).
Vei găsi multe idei din filosofia budistă văzute prin prisma pisicii și învățate de către aceasta, după cum spuneam, prin propriile sale aventuri pisicești. Nu aș putea să spun că sunt informații noi, pentru cei care au cochetat cât de cât cu acest curent filosofic, însă… mă îndoiesc că poți găsi cartea plictisitoare din cauza asta. Pentru că, ia gândește-te, de câte ori ți-au fost spuse de o pisică? Eeeh? 😀 Pentru mine, noutatea cu privire la aceste idei a fost cea conform căreia, în budism, lipsa încrederii de sine este considerată o formă de lenevie. Tu știai asta? O minte slabă, spun ei (de la care pleacă această neîncredere în propriile-ți forțe) trebuie depășită.
Desconsiderându-te, crezând că nu ești bun, spunând “Nu pot face asta”; aceasta este mintea celui slab. Ce se petrece dacă tot cedezi unei minți slabe? Hrănești slăbiciunea. Rezultatul în viitor este o minte și mai slabă.
Înainte de a încheia, vreau doar să mai menționez că e o lectură perfectă pentru orice perioadă – chiar și pentru cele dificile și pline. Se citește foarte ușor iar pisicimea sa e expertă în furtul de zâmbete 🙂 Te las cu câteva din învățăturile care mi s-au părut interesante pentru a fi descoperite sau pur și simplu reamintite.
🐾 “Adevărata ta natură este una a iubirii nemărginite și a compasiunii.”
🐾 “Doar pentru că o idee e simplă, nu este neapărat ușor s-o și urmăm.”
🐾 “Cea mai bună cale de a atinge propria fericire este de a oferi fericire celorlalți.”
🐾 “Când vedem noi înșine că avem o problemă, schimbarea e mai ușoară.”
🐾 “Este doar o chestiune de timp înainte să existe schimbare – și, încă o dată, o schimbare de perspectivă.”
🐾 “Cei mai mulți oameni cred că singura lor opțiune este de a-și schimba condițiile. Dar acestea nu sunt adevărata cauză a nefericirii lor. Asta are mai mult de-a face cu felul în care gândesc despre condițiile lor.”
🐾 “Pericolul este că dezvoltarea de sine ne poate duce la mai multă prețuire de sine, acaparare de sine, infatuare de sine. Și acestea nu sunt adevăratele motive de fericire, dimpotrivă.”
🐾 “Doar pentru că dai cuiva ceva într-o zi, nu înseamnă că ai creat cauza pentru a primi exact același lucru altă dată. Karma nu operează ca un registru contabil extern de credit și debit, ci mai degrabă ca o energie, ca o încărcătură care crește în timp. Astfel, chiar și micile gesturi de generozitate, mai ales atunci când sunt motivate de cele mai bune intenții, pot deveni cauze pentru o prosperitate mai mare în viitor.”
