Am descoperit-o pe Esther Perel prin intermediul unui Ted Talk, pe care îl las aici și te îndemn să îl urmărești. Mi s-a părut foarte interesant background-ul ei profesional – psihoterapeută ale cărei cercetări se axează în principal pe nevoia de siguranță și libertate, în cadrul relațiilor de iubire. Să nu mai spun că accentul franțuzesc și charisma ei m-au ținut cu ochii lipiți de monitor până la finalul speech-ului 🙂
Ulterior, am căutat mai multe informații despre ea. Am început să o urmăresc și pe Facebook și mi-am dat seama că perspectiva ei asupra iubirii, asupra sexului și relațiilor e foarte diferită față de ce am întâlnit până în prezent în cărți, filme ș.a.m.d. Aș zice că e mult mai ancorată în prezent și mult mai credibilă, cercetările ei fiind fondate pe o mulțime de cazuri reale, desfășurate alături de cupluri din întreaga lume.
Mânată de curiozitate, am cumpărat cartea despre care vreau să îți povestesc acum. Ea tratează mai multe aspecte importante cu privire la relații, pe lângă nevoia de siguranță și libertate de care spuneam anterior. Nu trebuie să ai probleme în relație ca să citești o astfel de carte, nu trebuie nici măcar să fii într-o relație pentru ca ea să îți stârnească interesul. E suficient să vrei sa afli o perspectivă nouă cu privire la relații, iubire și sex.
Am încercat să grupez subiectele care mi-au captat atenția și mi-au oferit perspective noi. Vei vedea că luată per total, cartea poate fi considerată un adevărat manual educativ, cu informații utile și demne de notat la fiecare capitol. Însă am considerat că pentru a te convinge să o citești, e suficient să îți prezint câteva informații pe care le oferă cu privire la evoluția relațiilor, monogamie, putere în cazul relațiilor de natură sexuală, limbaje ale iubirii și paradoxul relațiilor de iubire.
Evoluția relațiilor
E cunoscut faptul că în trecut, căsniciile aveau mai degrabă un rol pur organizatoric și/sau economic, care nu necesita existența iubirii și a pasiunii. Conceptul iubirii romantice în ceea ce privește căsnicia a început să fie răspândit abia pe la sfârșitul secolului XIX. Câteva decenii mai târziu, importanța sexului într-o relație de căsnicie începe să crească. La fel și așteptările create în jurul său. Până atunci, însă, căsătoria și pasiunea erau două linii diferite, care puteau rămâne liniștit paralele.
În trecut, spre deosebire de prezent, căsnicia era considerată a fi un parteneriat pe viață, iar lipsa iubirii din cadrul unei căsnicii nu amenința succesul familiei. În zilele noastre, aproape că nu mai putem concepe ca o familie să fie formată în cadrul unei căsnicii care nu e fondată pe iubire. La fel cum nu mai concepem să rămânem într-o relație în care nu ne mai simțim fericiți, indiferent de jurămintele făcute la un moment dat.
Diferențele cu privire la modul în care percepem relațiile de iubire sunt multe și diverse. Lucruri care acum nu ni se mai par neobișnuite – precum părinți care își cresc copiii singuri, părinți adoptivi, persoane care aleg să nu procreeze, conviețuirea în același spațiu fără a fi căsătoriți – erau privite cu alți ochi în trecut. Unele chiar aspru judecate.
Bineînțeles, societatea contemporană aduce, pe lângă acest nivel crescut de toleranță și înțelegere și numeroase amenințări cu privire la relațiile de lungă durată.
We’ve become exceedingly preoccupied with frequency of sexual activity and number of orgasms. How much sex? How intense is the sex? What’s the level of performance? The more diffuse and uncrunchable aspects of sexual expression – love, intimacy, power, surrender, sensuality and excitement, rarely make it to the front page of a newspaper or the cover of a magazine.
When we are constantly exhorted to replace the old with the new, when sexual images forever portray youth and beauty (since nobody ages, but you), when online sex caters to your most idiosyncratic whim, can we reasonably expect to remain contented with the same person for fifty years? We’re promised immediate fulfillment, and it’s there for the taking by everyone but us. And all this reinforces the profound disconnect between what we’re encouraged to want and what we’re allowed to have.
Ce mi s-ar părea util, ca o micuță concluzie pentru partea aceasta a evoluției relațiilor, e să ne gândim cât de schimbătoare sunt aceste norme sociale, cu privire la ce ar trebui să implice o relație, o căsnicie. Totul e condiționat – printre altele – de perioada în care ne-am născut, de societatea în care am crescut. Cred că e important să reușim, măcar din când în când, să înăbușim vocile imperative din mediul înconjurător și să ne ascultăm propria voce. Doar așa ne putem da seama dacă ea se aliniază la notele corului exterior sau, din contră, vrea să își urmeze propria muzicalitate.
Monogamie
Inițial, monogamia se traducea prin a avea un singur partener pentru toată viața. În ziua de astăzi, ea presupune a nu avea mai mult de un partener sexual în același timp. Percepția asupra monogamiei e diferită în funcție de cultură – anumite popoare sunt mai indulgente atunci când vine vorba de infidelități, pe când altele le judecă aspru. Spre exemplu americanii, spune Esther, sunt mult mai toleranți față de divorț, decât față de infidelitate.
Istoric vorbind, monogamia a fost un sistem impus pentru a dobândi control asupra reproducerii și pentru simțul proprietății. Întrebări precum “Care copil este al meu?” și “Cine va primi vacile după moartea mea?” și-au găsit răspunsul și soluționarea odată cu impunerea monogamiei. Așadar, în trecut, fidelitatea nu avea foooarte mult de-a face cu iubirea. În ziua de astăzi, însă, lucrurile stau altfel. Se consideră că fidelitatea e strict legată de iubire, iar infidelitatea e asociată adesea cu lipsa iubirii. În viața noastră ca adulți, spune Esther, făcând referire la psihanalista Nancy Chodorow, în relațiile de iubire, căutăm să retrăim unicitatea primordială pe care o simțeam alături de mama. Sentimentul că suntem iubiți mereu, în orice fel, fără critica și, mai ales, necondiționat – fără ca noi să depunem vreun efort.
Ne agățăm de ideea fidelității și datorită presiunii externe, a societății contemporane. Într-o lume în care totul se înlocuiește repede, ne agățăm de ideea fidelității din dorința de a ști că măcar pentru o persoană suntem de neînlocuit. Ținând cont de cât de mici ne putem simți în lumea în care trăim, ne dorim ca măcar în ochii unei persoane să strălucim măreț. Când persoana pe care o iubim refuză alte persoane și are ochi doar pentru noi, unicitatea și splendoarea noastră sunt confirmate.
Esther Perel nu militează nici pentru și nici contra monogamiei. Îndemnul ei este, mai degrabă, alegerea căii care ți se potrivește cel mai bine ție și partenerului tău, drumul propice relației tale. Vei vedea în carte multe exemple de cupluri care decid să își acorde anumite libertăți iar altele care optează pentru monogamie. Ideea pe care am mai extras-o din cele citite cu privire la monogamie este că la nivel mondial aceasta e precum o corabie care se scufundă încet, dar de care, cumva, continuăm să ne agățăm. Iar acest lucru nu este o idee vehiculată de autoare fără a fi fondată. Are la bază rata mare a divorțurilor datorate infidelității, precum și numărul foarte mare de cupluri care s-au confruntat, cel puțin o dată, cu infidelitatea.
Putere
În cazul puterii, în ceea ce privește relațiile sexuale, mi s-a părut interesantă ideea conform căreia sexul este cel care poate echilibra balanța. În sensul în care, persoane care în viața normală (să-i spunem așa), cea de zi cu zi, simt nevoia să dețină controlul și să fie foarte calculate, în momentele de intimitate sexuală pot prefera să fie dominate. Timpul petrecut făcând sex e cel în care își permit să piardă controlul. La fel se poate întâmpla și vice-versa, cu persoanele care în viața de zi cu zi nu au o atitudine dominantă, impunătoare; acestea pot simți nevoia echilibrării balanței printr-o atitudine dominatoare în dormitor.
Tot legat de putere, mi s-a părut interesantă și percepția cu privire la egalitatea dintre femei și bărbați. În cazul anumitor femei, poate exista teama de a recunoaște că preferă să fie dominate în timpul actului sexual, tocmai pentru a nu își pierde, oarecum, din statutul de a fi egale bărbatului. Acest fapt diferă, însă, de la o cultură la alta, fiind mai pronunțat în cazul americanilor. În Europa și în țările latine, spune Esther, diferențele dintre femei și bărbați sunt privite altfel. Nu se încearcă plasarea celor două sexe la egalitate, ci se valorifică, mai degrabă, deosebirile existente.
Jocul acesta de schimb de putere e considerat riscant de către mulți și din cauza fricii de a nu depăși anumite granițe impuse de respect.
We fear that playing with power imbalances in the sexual area, even in a consensual relationship between mature adults, risks overthrowing the respect that is essential to human relationships.
Limbaje ale iubirii
We need to honour and recognize the many ways we can reach out and touch someone.
M-am bucurat să găsesc și aici ideea unor limbaje diferite ale iubirii – deși Esther nu le numește deloc așa, însă am făcut legătura cu cartea “Cele 5 limbaje ale iubirii” a lui Gary Chapman. Ideea din cartea ei, însă, este că în ziua de astăzi avem tendința de a valorifica doar comunicarea verbală, neglijând alte forme ale comunicării non-verbale. Esther spune că foarte multe cupluri cu care a interacționat consideră că au o problemă deoarece nu comunică foarte mult. Fără a ignora importanța comunicării, ea susține – după cum știm și noi, de altfel – că sunt foarte multe moduri prin care ne putem arăta iubirea față de o persoană.
La polul opus față de cei care susțin că nu vorbesc foarte mult, se află cazurile celor care nu au o problemă în a vorbi (despre ce au făcut la birou, despre ce au mâncat, despre cutare sau cutare lucru), însă, după cum susține Esther, nu au mai purtat o conversație plină de însemnătate de mult timp. Genul acela de discuție care trece mai departe de ce a fost azi în farfuria ta, la biroul tău, în orarul tău și merge înspre ce a fost și e în sufletul și în mintea ta.
Paradoxul relatiilor de iubire
În cazul acesta, citatele pe care le-am ales cred că vorbesc de la sine, fără a fi nevoie de alte mențiuni. Personal, le-aș citi și reciti de nenumărate ori 🙂
Love rests on two pillars: surrender and autonomy. Our need for togetherness exists alongside our need for separateness. One does not exist without the other. With too much distance, there can be no connection. But too much merging eradicates the separateness of two distinct individuals. Then there is nothing more to transcend, no bridge to walk on, no one to visit on the other side, no other internal world to enter. When people become fused – when two become one – connection can no longer happen. There is no one to connect with. Thus separateness is a precondition for connections: this is the essential paradox of intimacy and sex.
Love enjoys knowing everything about you; desire needs mystery. Love likes to shrink the distance that exists between me and you, while desire is energized by it. If intimacy grows through repetition and familiarity, eroticims is numbed by repetition. It thrives on the mysterious, the novel, the unexpected. Love is about having, desire is about wanting. And expression of longing, desire requires ongoing elusiveness. It is less concerned with where it has already been than passionate about where it still can go. But too often, as couples settle into the comforts of love, they cease to fan the flame of desire. They forget that fire needs air.
You can’t choose between inhaling and exhaling; you have to do both. It’s the same thing with intimacy and passion.
Deși ziceam că nu e nevoie de alte mențiuni, aș vrea totuși să adaug faptul că mi se pare foarte important ca într-o relație să ne păstram autonomia. Să ne îngrijim individualitatea. Să avem, spre exemplu, și hobby-uri pe care le practicăm singuri, nu în doi. Să ne îngrijim din toate punctele de vedere, atât sufletul, cât și corpul și mintea. Personal, găsesc foarte atractivă și demnă de respect această grijă pe care un om o are față de propria sa persoană.
Totodată, mi se pare foarte important faptul de a nu cădea pradă predictibilității, sentimentului că știm absolut totul despre persoana de lângă noi, că nu mai e nimic nou de descoperit. Cred că e important să ținem cont, mai ales în relațiile de lungă durată, că omul de lângă noi nu mai e același care a fost acum 3, 4, 10 ani de zile. Așa cum noi ne schimbăm și creștem constant, la fel se întâmplă și cu cei din jurul nostru. Așadar, curiozitatea cu privire la persoana de lângă noi are suficiente motive pentru a fi întreținută.
Fiind o carte scrisă de un psihoterapeut, nu puteau să lipsească, bineînțeles, nici trimiterile în copilărie, pentru a explica diferite obiceiuri și moduri de gândire ale unei persoane aflate la vârsta maturității – “Spune-mi cum ai fost iubit, ca să îți spun cum iubești”. Vei întâlni temeri, idei preconcepute, piedici care stau în calea cunoașterii potențialului sexual uman. Foarte multe idei interesante și cu privire la fanteziile sexuale, la modul în care acestea pot intra în conflict cu imaginea de sine pe care o avem, cu principiile noastre și convingerile morale. O parte din carte e alocată și cuplurilor în viața cărora apare un copil, modului în care acesta le modifică dinamica sexuală.
După cum spuneam și anterior, o consider o carte educativă, care îți poate oferi perspective diferite cu privire la niște subiecte de interes general. Nu oferă rețete standard pentru a obține ceva anume, însă multitudinea de exemple reale, ale unor cupluri care s-au confruntat cu diverse probleme, precum și aportul ei științific în interpretarea acestor cazuri sunt o sursă extrem de bogată de informație care îți poate servi măcar pentru cultura generală.
În încheiere, pentru că nu te-am bombardat deja suficient cu citate 🙂 mai las unul, probabil preferatul meu din carte. Asta și pentru că îmi plac în mod deosebit explicațiile metaforice bine construite:
Our ability to step away from our beloved ones while trusting their steadfastness is forged in the security of our childhood bonds. When infants play peek a boo, the distance they can bear is only as far as the breadth of their fingers. What powers the game is the realization that, even when I don’t see you, you continue to exist. The thrill of hiding is followed by the relief of being found. Erotic intimacy is an adult version of hide-and-seek. As when we were children, the stronger the connection, the braver we are about stretching it. We know our beloved will be waiting for our return, will not punish our selfish pursuits, and in fact may even applaud them.
