Am început să scriu articolul de față acum mult timp. Din diverse motive, l-am tot lăsat deoparte. Cumva, nu găseam un moment potrivit pentru a-l publica. Mi se părea și că e un pic personal față de celelalte postări existente pe Omidé .
Ideea inițială era ca hashtag-ul #CitindAmDevenit să fie preluat de cât mai mulți iubitori de cărți, pentru a reuși astfel să strângem o colecție întreagă de efecte benefice ale cărților.
Să vedem cât mai multe feluri în care cărțile au contribuit la formarea omului care suntem astăzi.
Să aflăm cum ne-au ajutat cărțile să devenim persoana care suntem actualmente.
Ideea acestei colecții de care spun e încă prezentă și tare m-aș bucura ca ea să prindă contur. Așa că dacă vă trage cu ochiul, dacă aveți chiar și cel mai mic imbold de a prelua hashtag-ul și de a împărtăși cum anume au contribuit cărțile la formarea voastră, vă rog să nu ezitați! 🙂
Până una alta, eu mă bucur că am găsit – în sfârșit! – o ocazie potrivită pentru a posta articolul ăsta. Fiind Ziua Internațională a Cărții, m-am gândit că e momentul perfect pentru a aduce un mic omagiu cărților și lecturii.
Sunt o mulțime de factori care contribuie la formarea noastră. Cred în ei, le apreciez valoarea și încerc să fiu cât pot de recunoscătoare pentru tot ceea ce trăiesc. Fie că e vorba de oameni, cărți, călătorii, întâmplări, momente și frânturi de povești, greutăți sau bucurii, sunt conștientă că toate au contribuit la formarea mea.
O parte importantă pentru mine o reprezintă cărțile. Țin să menționez că nu am scris articolul acesta din poziția unui om care citește foooarte mult (spuneam și pe blog că am perioade destul de lungi în care nici nu deschid vreo carte, spre exemplu; nu imi setez un anumit număr de pagini pe zi/săptămână, și nici un anumit număr de cărți pe an, cum știu că fac mulți iubitori de cărți).
Nu l-am scris nici pentru a mă afișa în vreo lumină deosebită, a omului care iubește cărțile și e, astfel, un “homo sapiens superiorus” față de ceilalți muritori de rând care nu citesc.
Nu cred că omenia ține de cărțile citite. Plus de asta, nu cred nici că un anumit număr de cărți citite ar trebui să justifice o atitudine superioară, lipsită de bunătate sau blândețe. Cred că e sub demnitatea oricărui om care se vrea a fi inteligent și bun să facă așa ceva. 🙂
Am scris acest articol pentru a sublinia felul în care m-au ajutat cărțile citite de-a lungul timpului. Pentru a accentua faptul că lectura face mai mult decât să “îți îmbogățească vocabularul” – argumentul cel mai des întâlnit atunci când sunt expuse efectele benefice ale cititului.
Așadar, #CitindAmDevenit:
📚Un om mai curios. Dacă vrei să îți înzecești numărul de întrebări cu privire la viață, oameni, societate, divinitate – citește. Nu spun că nu vei afla și răspunsuri, odată ce ai pornit pe drumul curiozităților, dar cu siguranță lectura te ajută să devii mai curios și să-ți pui mai multe întrebări.
📚Mai informată. Nu cred că e nevoie să detaliez aici… 🙂 lectura e o sursă inepuizabilă de informații, iar șirul de cărți nedescoperite pare să fie interminabil (să nici nu vorbim de numărul de cărți necitite/nedescoperite, că facem terapie de plâns în grup) :))
📚Mai conectată la lumea din jur, la poveștile oamenilor. E o chestie pe care îmi place mult să o spun, când vine vorba de cărți: citind cunoști, te cunoști și te recunoști. Atunci când te recunoști – în diferite situații sau stări, atunci când ceea ce citești îți pare familiar… te simți mai conectat cu cei din jurul tău. Descoperi că nu ești “singurul care simte asta”, “singurul care trece prin asta”, iar sentimentul de conexiune, de apartenență cred că are un efect impresionant asupra noastră. Oricât de independenți suntem, oricât de mult ne place să petrecem timp singuri, nu putem neglija faptul că suntem ființe sociale. Sentimentele de iubire, acceptare și înțelegere le căutăm cu toții… indiferent de vârstă, naționalitate, religie sau alte criterii prin care societatea ne divide.
📚Mai relaxată și mai liniștită în perioadele tensionate, sau mai puțin fericite. Lectura poate avea efect terapeutic. Cred asta cu tărie. Nu e vorba că te folosești de ea pentru a fugi de probleme, sau pentru a le evita. Tot la realitatea ta revii în momentul în care ai închis cartea. Ce îți oferă în schimb cărțile în acele contexte e un moment de răgaz. Te ajută să întrerupi șirul gândurilor și al trăirilor negative (sub orice formă ar fi ele: griji, stres, regrete, anxietate etc) și să nu le amplifici mai mult decât e nevoie. Aș putea asemăna lectura, în acest caz, cu o plimbare – îți limpezește mintea, ajutându-te să te întorci în fața problemelor tale cu o altă atitudine.
📚 Mamă de omidă! 😀
📚O persoană empatică. Nu spun că doar lectura a contribuit la asta, sau că am ajuns la un nivel maxim de empatie, dar cu siguranță cărțile au avut o contribuție majoră. Inevitabil ajungi să te pui în pielea oricărui personaj – fie el bun sau rău. Cărțile te ajută să înțelegi și mai bine că fiecare om are povestea sa. Că în spatele anumitor gesturi, fapte, vorbe se ascunde mereu un șir întreg de motive. Acestea nu justifică întotdeauna acele gesturi, fapte sau vorbe, însă cu siguranță le pot explica și te pot ajuta să înțelegi cum s-a ajuns în acel punct. Reușești să îți dai seama că de cele mai multe ori nimic nu e doar alb, sau doar negru. Fiecare persoană e mult mai complexă decât am putea crede la o primă interacțiune. Fiecare om are în spate propria sa poveste, propriul context care l-a modelat: familia în care s-a născut, societatea în care a crescut, experiențele sale de viață etc.
📚Mai conștientă de măreția lumii în care trăim, de multitudinea de lucruri pe care nu le știu și pe care nu le voi afla niciodată. Lucrul ăsta cred că te ajută să rămâi cu picioarele pe pământ și să nu îți iei “nasul la purtare”, cum spune o vorbă veche 🙂 indiferent de numărul de cărți citite sau de realizări. Asta nu înseamnă că recurgem la o falsă modestie. Și nici că nu ne purtăm cu bucurie și satisfacție bagajul de cunoștințe dobândit. Dar cred că odată ce înțelegi cât de mici suntem, de fapt, în lumea asta, nu poți decât să mergi mai departe cu uimire și curiozitate… și nicidecum cu gândul că le știi pe toate.
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să încurajezi lectura, trimite-l mai departe!
Omidé va fi bucuros pentru fiecare share 🙂
