Se întâmplă deseori să dau peste un lucru – sau o persoană – despre care nu știu nimic, nimic. Poate fi o carte, o melodie, un autor, o formație. Uneori chiar și un fel de mâncare. Ceea ce urmează în astfel de situații (mai ales dacă vorbim despre ceva obscur) se desfășoară, de regulă, în 3 etape:
-
mă întreb sub ce bolovan mi-am dus traiul de nu am aflat mai repede unele informații;
-
rămân surprinsă să văd că nici Google nu știe foarte multe lucruri despre acea carte, despre acel autor, acea formație sau melodie;
-
îmi vine să ies pe stradă și să strig în gura mare că AM DAT PESTE O BIJUTERIE!
Pentru că nu ai cum să ții numai pentru tine ceva atât de frumos.
Fix așa mi s-a întâmplat cu cartea lui William Taylor Jr. – “Broken when we got here”. A ajuns la mine sub formă de cadou, de la o persoană foarte dragă, în ale cărei gusturi mă încred mereu 🙂
E vorba de o carte de poezii – 39 la număr, cuprinse în 50 de pagini.
Superbe… e puțin spus. Le-am citit și recitit. Am savurat pe deplin sentimentele de liniște și speranță pe care mi le-au oferit, într-un final.
Sunt multe motive pentru care am găsit aceste poezii ca fiind pe sufletul meu.
Surprind fragilitatea oamenilor fără a pierde din vedere speranța. Dezvăluie nimicnicia umană fără a umbri miracolul din fiecare om. Prezintă latura întunecată a lumii fără a neglija razele de soare.
Asumare. Serenitate. Fragilitate. Simplitate. Profunzime.
Recomand cartea din tot sufletul! Pe mine, cel puțin, m-a câștigat complet. Am citit și recitit poeziile astea fără să mă satur. Aș putea spune fără niciun fel de reținere că William Taylor Jr. e unul dintre puținii poeți care mi-au dat sufletul peste cap. În cel mai bun sens al cuvântului 🙂
Mi-a fost foarte greu să aleg doar câteva poezii pe care să le poți citi – dacă ar fi fost după mine, aș fi copiat aici întregul volum.
Din păcate, cărțile lui nu sunt disponibile în librăriile din România, așa că pentru a le cumpăra… singura soluție e Amazon, momentan. Îl puteți urmări, însă, pe Facebook unde am văzut că mai postează poezii 🙂
IF WE LET THEM
Those who own the world
will only let you go
for so long
before they remind you
that they are those
who own the world.
They give us
so much to struggle through
for every odd moment of peace,
so little time
to discover what it is
to be alive.
They do their best to convince us
there is no magic
left in the world,
and the thing is,
they are right if we
let them be.
───── ⋆⋅☆⋅⋆ ─────
WHEN WE TRY AND DO SOMETHING BEAUTIFUL
I guess maybe when we try
and do something beautiful
it’s a lot like being lost
somewhere on an endless
ocean of dark
holding a fading sparkler.
It won’t last
very long
and maybe nobody else
can even see
but that doesn’t mean
it isn’t
pretty.
───── ⋆⋅☆⋅⋆ ─────
SOUVENIRS
I couldn’t tell you
if it be joy or sorrow
that waits
at the core of all things,
and I can’t speak with much authority
on the subject of good
and evil
or if such words
hold meaning.
I only know
that life is sometimes gentle
in-between the meaner times;
there is horror to be sure,
beyond imagining,
but the sunlight never ceases to be glorious
and has infinite stories to tell.
In this vast and terrible darkness there are
flashes of beauty and grace.
If nothing else, they will make
splendid souvenirs
to carry with us back home
to the void.
───── ⋆⋅☆⋅⋆ ─────
TONIGHT
You have light
in your little room
all yellow and warm
you have wine the color of the sun
and your favorite books
filled with words by people
much wiser than yourself
you have your wife and your cat
and they too
are a kind of light
and it’s good to be with them
surrounded by the walls
that hold the light
and keep the darkness
outside
to feed on others
for a while.
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să încurajezi lectura, trimite-l mai departe!
Omidé va fi bucuros pentru fiecare share 🙂
