“The fact of death is unsettling. Yet there is no other way to live. […] We are never so wise as when we live in the moment.”
Paul Kalanithi. Acesta e numele celebrului neurochirurg a cărui carte te va cutremura. Trăind cea mai mare provocare a vieții sale – o boală nemiloasă și mult prea timpurie – Paul devine obligat să pășească în spitale în calitate de pacient, și nu de medic. Cartea te va face să te întrebi, la fel cum s-a întrebat și el mereu: Ce anume dă sens vieții? Cum e perceput sensul vieții în momentul în care sfârșitul ei devine aproape palpabil?
Povestea sa începe într-un oraș mic din Arizona, unde își petrece o bună parte din copilărie, alături de familia lui. Ca în orice oraș micuț, lipsa unei vieți culturale bogate riscă să fie un posibil factor de stagnare a evoluției celor care îl locuiesc. Cu acest gând temător în minte, mama lui Paul are grijă ca el și cei doi frați ai săi să primească o educație exemplară, atât acasă, cât și la școală. Ea este cea care îi insuflă lui Paul marea sa dragoste pentru cărți. Această pasiune îl va însoți toată viața, motivându-l să studieze, la un moment dat, literatura.
Tatăl lor, medic fiind, este mai puțin prezent în viața familiei. Paul și-l amintește plecând la spital dimineața devreme și ajungând acasă seara târziu, mâncând mereu o cină reîncălzită.
Cu toate că ajunge să își descopere chemarea – și anume, medicina, la fel ca și tatăl său – Paul continuă să fie un om însetat de cunoaștere, pasionat de literatură și filosofie, măcinat de gânduri și întrebări existențiale. Complexitatea sa, curiozitatea și interesele sale se remarcă prin toate cuvintele înșirate, gândurile destăinuite și acțiunile descrise. Medicina devine pentru el domeniul care îi poate oferi răspunsurile pe care nu le-a găsit în cărți. Îi oferă posibilitatea de a-i ajuta pe cei aflați în suferință și de a înainta pe drumul său către aflarea răspunsului la întrebarea “ce anume dă sens vieții, în fața morții și a suferinței?”
Vei descoperi, prin Paul, un om ambițios și dedicat, un medic care se implică trup și suflet în ceea ce face, fiind conștient că pentru el medicina e o chemare, nu un job. Nu puține sunt detaliile din “culisele” sălilor de operație – unele având impact destul de puternic pentru cei cu imaginație bogată. Cartea e presărată cu provocări din viața unui medic, gânduri și frământări, bucurii, dezamăgiri și frustrări care vin la pachet într-un domeniu atât de complex și solicitant:
Before operating on a patient’s brain, I realized, I must first understand his mind: his identity, his values, what makes his life worth living, and what devastation makes it reasonable to let that life end.
Because the brain mediates our experience of the world, any neurosurgical problem forces a patient and family, ideally with a doctor as a guide, to answer this question: What makes life meaningful enough to go on living?
Vestea cancerului pulmonar îl surprinde pe Paul într-un moment în care, pe plan profesional, viața sa era în plină ascensiune. Realizările sale promiteau un viitor strălucit în domeniul neurochirurgiei. Pe plan sentimental, însă, relația cu soția sa, Lucy, nu era tocmai strălucită. Astfel, deși boala îi împiedică evoluția pe plan profesional, ea acționează ca un liant puternic pentru căsnicia sa. Lucy rămâne alături de el până în ultimele clipe de viață. Transformările prin care boala îl obligă să treacă sunt, după cum poți bănui, cutremurătoare:
No longer was getting in and out of bed to go to the bathroom an automated subcortical motor program; it took effort and planning.
The man who loved hiking, camping and running, who expressed his love through gigantic hugs, who threw his giggling niece high in the air – that was a man I no longer was. At best, I could aim to be him again.
Any part of me that identified with being handsome was slowly being erased – though, in fairness, I was happy to be uglier and alive.
Pe lângă schimbările produse asupra corpului său fizic, Paul trece, de asemenea, printr-un proces continuu de căutare și regăsire a propriei sale identități:
The tricky part of illness is that, as you go through it, your values are constantly changing. You try to figure out what matters to you, and then you keep figuring it out.
Mi-a plăcut în mod deosebit felul în care, prin intermediul cărții, îți reamintești cât de fragilă e iluzia timpului cu care ne-am obișnuit să trăim. Iluzia că avem suficient timp pentru a face tot ceea ce ne dorim, că avem timp suficient pentru a le spune și arăta celor din jurul nostru cât îi iubim și apreciem. Petrecem prea multe clipe cu impresia că avem timp destul. Suficient cât să ne permitem să îl umplem cu anxietăți și temeri. Să complicăm inutil lucrurile simple. Să dramatizăm. Să ne plângem de milă și să ne plângem de lucrurile care nu merg în loc să încercăm să le schimbăm. Citind cartea, însă, îți vei reaminti să fii mai atent(ă) cu modul în care gestionezi și prețuiești timpul. Totodată, te vei trezi întrebându-te cum ți-ai trăi viața dacă ai ști exact cât timp ți-a mai rămas înainte de moarte?
Grand illnesses are supposed to be life-clarifying. Instead, I knew I was going to die – but I’d known that before. My state of knowledge was the same, but my ability to make lunch plans has been shot to hell. The way forward would seem obvious, if only I knew how many months or years I had left. Tell me three months, I’d spend time with family. Tell me one year, I’d write a book. Give me ten years, I’d get back to treating diseases. The truth that you live one day at a time didn’t help: what was I supposed to do with that day?
Așa cum e de așteptat în astfel de momente – și mai ales în cazul unui om căruia viața îi stârnește numeroase curiozități și întrebări – cugetările lui Paul în pragul morții depășesc sfera personală și profesională. Ele ating atât dimensiuni filozofice precum și granițele fine dintre știință și religie:
Science may provide the most useful way to organize empirical, reproductible data, but its power to do so is predicated on its inability to grasp the most central aspects of human life: hope, fear, love, hate, beauty, envy, honor, weakness, striving, suffering, virtue. Between these core passions and scientific theory, there will always be a gap. No system of thought can contain the fullness of human experience.
Maybe the basic message of original sin isn’t «Feel guilty all the time.» Maybe it is more along these lines: “We all have a notion of what it means to be good, and we can’t live up to it all the time.”
Mi-a plăcut foarte mult și viziunea sa cu privire la cunoaștere și relații interumane:
“In the end, it cannot be doubted that each of us can see only a part of the picture. The doctor sees one, the patient another, the engineer a third, the economist a fourth, the pearl diver a fifth, the alcoholic a sixth, the cable guy a seventh, the sheep farmer an eighth, the Indian beggar a ninth, the pastor a tenth. Human knowledge is never contained in one person. It grows from the relationships we create between each other and the world, and still it is never complete.”
Tema morții, a bolii incurabile și a puținului timp rămas înainte de moarte este, cred eu, una care reușește să te cutremure. Cu toate astea, nu fiecare operă care are la bază această temă poate să te impacteze în felul în care o face “When breath becomes air”. Cred că asta se datorează în mod special faptului că nimic nu e exagerat, voalat sau dramatizat de dragul literaturii. Paul redă totul cu pragmatismul unui neurochirurg și, totodată, cu sensibilitatea unui suflet iubitor de literatură și frumos. Asta oferă putere și unicitate cărții, transmițând un mesaj atât de sensibil și totodată zguduitor, încât e aproape imposibil să îți stăpânești lacrimile, în special în ultima parte a cărții.
S-ar putea să consideri că prin cele scrise am conferit o notă apropiată de spoiler, însă îți garantez că nu e așa. În cazul cărții de față, e prea puțin important faptul că știi unde a copilărit Paul, că a avut probleme, la un moment dat, în căsnicia sa, că știi ce tip de cancer l-a răpus, că tocmai ți-am spus că l-a răpus și ca atare nu, nu e o carte cu final fericit. Ceea ce contează (și vei afla pe cont propriu) sunt deciziile sale luate în aceste momente critice ale vieții, reflecțiile lui cu privire la propria sa persoană, la familia sa, la lume și la viață. Aș vrea, de asemenea, să conteze întrebările pe care această carte ți le va trezi, perspectiva pe care ți-o va oferi asupra vieții, asupra morții și asupra a ceea ce contează cu adevărat pentru tine.
