Povestea Omidé
Martie 2017. Terminasem de citit o carte care mi-a plăcut și voiam să o recomand pe Facebook. Mi-am făcut o poză cu cartea respectivă și având în vedere că purtam un tricou cu bookworm, am adăugat în descrierea pozei: “Eu și omida mea am fost plăcut surprinse de cartea lui Marian Godină și am zis să vă spunem și vouă de ea, dacă nu ați citit-o deja”.
* Ca un mic disclaimer: știu că bookworm nu e omidă, dar ar fi sunat foarte ciudat să spun “Eu și viermele meu am fost foarte plăcut impresionați de…”
Tot în acea zi, după ce am făcut recomandarea cărții, Victor, prietenul meu, mi-a spus că ar trebui să îmi fac un blog despre cărți. Că și-asa îmi place să vorbesc despre ele și mă bucur ori de câte ori am o carte bună de recomandat.
Ding! A fost prima oară când ideea de a avea un blog mi-a surâs. Pentru că era vorba despre cărți!
Atât el, cât și prieteni apropiați, mi-au mai sugerat de mult timp – și de multe ori – să îmi fac un blog, să postez ceea ce scriu etc. Nu am luat niciodată ideea respectivă prea în serios, până în acea zi. Dacă era despre cărți, se schimbau datele problemei. Cu totul!
Inspirată de omida cu care mă pozasem înainte, mi-a venit în minte numele Omidé – care are și el o proveniență simpatică, fiind numele unei omide de pluș pe care o avea verișoara mea când eram mici 🙂
Așadar, un blog despre cărți, cu numele Omidé!
Relația mea cu lectura
Iubesc cărțile și îmi place să citesc, de mică. Ce e amuzant, legat de copilărie, e că… deși încă nu știam să citesc, obișnuiam să privesc imaginile din cărți, să urmăresc rândurile cu degetul și să “mă fac” că citesc, povestind de una singură, pe baza imaginilor. Odată, vărul meu mai mare chiar mi-a stins lumina, din greșeală, în timp ce “citeam”. După ce l-am făcut atent să o aprindă din nou, mi-a zis “La cum citești tu, poți să citești și fără lumină” :))
Deși îmi place să citesc, nu aș putea să spun că o fac atât de mult, că e o obsesie, un scop unic în viață. Da, iubesc cărțile, însă nu am fost niciodată genul care să își impună să citească un anumit număr de cărți pe lună, sau pe an. Nu mi-am făcut niciodată un scop din a citi nu știu câte pagini pe zi, sau pe săptămână. Am chiar perioade în care nu am deloc dispoziție pentru citit.
Pentru mine, actul lecturii e atât unul solicitant, cât și unul relaxant. Îmi plac atât cărțile care îți pun mintea “la rumegat”, cât și cele pe care le iubești pentru alte lucruri decât informațiile noi de cultură generală.
În ceea ce privește aspectele care mă pot impresiona la o carte… acestea sunt multe. Poate fi limbajul, povestea, personajul, valoarea informațiilor cuprinse în acele pagini, creativitatea și stilul autorului etc.
Cred că multe cărți sunt ca și oamenii – în fiecare poți găsi ceva frumos și fiecare te poate învăța măcar un lucru nou.
Îmi place să îmi acord timp atunci când citesc. Să meditez asupra celor citite. Să iau notițe. Să îmi scriu citatele preferate. Să recitesc anumite pasaje care îmi plac. Să mă bucur, efectiv, de momentul acela petrecut cu cartea și să fiu 100% acolo. Nu vreau să fac o cursă nebună din actul lecturii, care să nu îmi permită să mă bucur suficient de cartea din prezent, din cauza viitoarelor lecturi care îmi ocupă gândurile.
Oricât de siropos ar suna, pot spune că am învățat și învăț foarte multe din cărți. Desigur, la fel cum “viața bate filmul”, am putea spune și că “viața bate cartea”, însă cu siguranță cărțile citite mi-au fost de ajutor în situațiile din viața reală.
Și totuși… ce-i cu Omidică ăsta? 🙂
Îmi doresc ca Omidé să fie locul în care voi vorbi doar despre cărțile pe care le-aș recomanda.
Descrierile cărților de aici nu sunt tocmai niște recenzii, în adevăratul sens al cuvântului. În primul rând pentru că nu respectă structura unei recenzii, lucru pe care nici nu mi l-am dorit. Multe din ele vor conține, de asemenea, interpretări personale, întrebări sau răspunsuri inspirate din cele citite, precum și viziuni proprii cu privire la mai multe aspecte ale vieții.
Mi-am dorit să includ și citate; cam multe, ar putea spune unii. Mie, însă, îmi place să prind frânturi din cărți, pentru a-mi da seama de stilul de scriere, pentru a mă ajuta sa îmi dau seama dacă lectura respectivă ar putea fi pe placul meu.
Îmi doresc foarte mult să fie un loc util pentru cei în căutare de idei de lectură și, totodată, un loc care să stârnească pofta de citit celor care nu obișnuiesc să facă asta foarte des. Mi-ar plăcea tare mult să primesc și eu, la rândul meu, recomandări de cărți și să descopăr, astfel, lecturi noi.
Nu consider că am veleități de scriitor. De multe ori mi s-a spus, însă, că entuziasmul meu e contagios, iar când vine vorba de cărți, chiar mă entuziasmez repede! Mi-aș dori ca această pasiune să fie molipsitoare și pentru alții.
Omidé, sper eu, mă va ajuta totodată să devin o cititoare mai… disciplinată, dacă pot sa zic așa 🙂 să îmi selectez cu mai multă atenție lecturile, să le înțeleg mult mai bine și să îmi dezvolt, totodată, abilitățile de a scrie.
După cum am mai spus, iubesc mult cărțile și apreciez foarte tare importanța pe care o are cititul în viața unui om. Tocmai de aceea, mi-ar plăcea să știu că numărul cititorilor și iubitorilor de cărți e în creștere. Pentru asta, însă, cred că e important ca fiecare iubitor de carte să contribuie cu ceva la acest lucru.
Dacă apreciez lectura și îmi doresc să crească numărul cititorilor, întrebarea pe care mi-o pun e: ce fac eu pentru a contribui la asta? În cazul meu, răspunsul e Omidé. 🙂
Dacă măcar o mână de oameni va fi curioasă și inspirată să citească puțin mai mult decât o face, atunci Omidé și-a îndeplinit misiunea.
